O publicaţie electronică a Fellowship of Friends

Gurdjieff: Viaţa este reală doar atunci când ‘sunt’

Aminteşte-ţi de tine mereu şi oriunde.
Gurdjieff

Gurdjieff a predat amintirea de sine ca un aprig războinic în luptă. El a luptat împotriva somnului, iar sistemul pe care l-a predat prezenta fiinţele umane drept maşini în somn, precum şi abordarea radicală care era necesară pentru a te trezi. A fost un pionier al amintirii de sine pentru Occident, în timp ce a ţinut în mister originea învăţăturii sale. Totuşi, deşi sistemul lui includea o cosmologie a legilor universale, el le considera mai prejos decât efortul practic al amintirii de sine. Chiar şi în timpul discuţiilor particulare şi fascinante cu studenţii săi pe teme precum ‘omul maşină’ sau Pământul ca ‘fabrică a durerii’, Gurdjieff le reamintea mereu că Lucrul era pentru trezire. La o întâlnire cu studenţii săi, le-a subliniat că au omis cu toţii ceva în eforturile lor de auto-observare. Atunci când n-am putut descopri la ce se referea, le-a spus, ‘Nu v-aţi amintit de voi înşivă.’

Amintirea de sine este ideea centrală din A Patra Cale. În cosmologia lui Gurdjieff, este dreptul de la naştere al fiinţei umane de a fi treaz, dar condiţia psihologică a somnului împiedică acest fapt. Datorită acestei situaţii, omenirea este neinteresată de trezire, iar dacă o fiinţă umană descoperă că este ‘adormită’, va găsi o scuză pentru a uita sau a nega acest fapt. Aşadar Gurdjieff a predat amintirea de sine ca pe un experiment care să demonstreze propria valoare şi ca pe un mod de viaţă. I-a învăţat pe studenţii săi diferenţa dintre a fi ‘adormit’ şi a fi ‘treaz’. I-a învăţat amintirea de sine ca fiind un efort practic, continuu, de a-ţi aduce atenţia către propriul Sine şi în acelaşi timp către activitatea în care eşti angajat.

Gurdjieff a creat condiţiile pentru A Patra Cale contemporană şi învăţăturile sale au făcut posibil să existe o şcoală de A Patra Cale în epoca modernă. Folosind metodele sale practice, îţi ridici fundaţia lucrului personal. De aici pleacă dorinţa de trezire şi preţuire a eforturilor. Începi să cauţi un grup de oameni ce gândesc asemănător cu scopul de a se trezi şi descoperi că o şcoală de A Patra Cale este rară precum şi că sunt dificultăţi pe drumul trezirii. Apoi vine inspiraţia de a continua, poate din discuţia cu cineva care are acelaşi scop. Pe măsură ce lupta personală continuă, înţelegi că ideea de amintire de sine este simplă dar efortul este dificil. Poţi pune în cumpănă această înţelegere cu o alta, atât de mişcător prezentată de către Rumi, care spune, ‘lasă ca frumuseţea pe care o iubim să fie ceea ce facem’: starea de a fi prezent este frumoasă, merită orice efort. Şi merită mai mult.